loretta's story

Gata, Sarei i-a trecut. Cică… s-a liniștit.

Plecatul pe moto cu V. a fost o idee foarte inspirată. Așa, să se mai convingă fata o dată că nu e treabă cu tipii de genul.

Cel puțin… nu treabă permanentă. Doar temporară.

N-a simțit nimeni nimic. Ce… trist, nu?

N-a simțit nimic nici când a sărutat-o prima dată, nici când a mai căutat-o, nici când a mai dormit cu ea… și n-a simțit nimic nici când a f***t-o primele x nopți.

Sara și-a spus… Da. Încă un fraier neasumat. Ce tare!

Femeia a lăsat-o baltă, cum s-ar spune. N-avea sens oricum, nu?!

Parcă așa a zis…?!

Sara își vede de treaba ei. Și îl lasă și pe V. să-și vadă de treburile lui. Că pare că ea nu mai este în treburile lui, cum s-ar spune. A dat-o ea cu “hai că te sun eu dacă e ceva”.

Bine, ea. Femeia și-a renovat casa și s-a întors în oraș.

Ce să facă cu d-ăștia nehotărâți și confuzi?

Doar nu e ghid turistic. Sau waze, să-i ajute cu străzile.

E Sara…

Și s-a întors în oraș.

Tot pe motorul lui V..

Și i-a dat și papucii după… Și-au dat reciproc.

El voia să rămână… cică prieteni.

Mnu, Sara i-a spus să rămână amici. Nu mai vrea “prieteni” care s-o … ***ă.

Sara s-a suit pe motocicleta tipului ăsta mișto cu care se vedea mai nou. Super băiat. Îl cunoștea cam de un an, dar, nu fusese cu adevărat… Ceva. Adică, era clar că s-au plăcut, dar, mai departe nu prea se întâmplase… Ceva.

Până într-o după-amiază, la o cafea. Așa încep lucrurile.

Whatever. Cert este că îi uitase numele. Uitase complet de el. Cum naiba…?!

Nici nu contează. Stătea Sara cu tipul ăsta, o să spunem V..

Și s-au întins pe un cearceaf pe plajă, noaptea, la un pahar de vin rece. Și… Cumva era suficient. Adică… V. a pupat-o pe Sara. Și Sara pe V..

Sara se gândea că fiecare zi cu tipul ăsta e grozavă. Îi cam venea să stea tot timpul cu el. Dar, știa că dacă ar face asta, niciunul dintre ei nu ar mai lucra și probabil…

Da, mna, e un tip ok.

Plaja îndeamnă la conversații filosofice și la… cunoaștere așa. Ei au pus o piesă așa încet și au dansat un pic. Apoi s-a așezat pe brațul lui și priveau cerul.

Sara ar fi vrut să oprească timpul. Cred că o să țină minte imaginea aceea pentru totdeauna. Și cât de bine se simțea. Pentru prima dată după mult timp, Sara se simțea… în siguranță.

Lângă omul ăsta nimeni și nimic nu o poate atinge.

Așa se simte Sara. Problemele lumii sunt departe de ea… și oriunde se uită florile sunt înflorite și cerul e de un albastru fabulos… și muzica sună altfel și…

Cred că niciunul nu ar vrea să… Pare așa, că, măcar… Un timp împreună… Doar așa … Lejer, de vară …

Într-o seară Sara l-a sunat pe V.. El i-a dat un mesaj dimineața. Sara a zis că uneori îi e greu singură. V. i-a amintit că nu e singură. Cred că i-a… Atins sufletul sau ceva.

Dar… Sara nu se mai îndrăgostește… Și dacă ar face-o …. Iar … mnu …

Uneori Sara se uită la anumite persoane din viața ei și pur și simplu simte că ar vrea ca momentul ăla să fie acolo pentru totdeauna …

Drumurile au fost atât de încărcate uneori … Și Sara s-a gândit că anii trec… Și a făcut cam tot ce era de făcut rebel … Și că ar putea să se liniștească … Un pic.

Un job bun, de acasă … Un tip ok lângă ea … Gătit pentru doi … Doar niște timp de calitate …

Fără prea multe … Planuri de viitor sau … Doar … Așa. Pur și simplu.

Momentan s-a gândit să o numească dragoste de vară. Și să se plimbe pe motocicleta lui.

Habar n-aveam despre ce fusese vorba de data asta, dar, bănuiam că este ceva… Ce depășea granițele cunoscutului sau ale conștiinței umane.
Nu prea puteai ajunge la Sara. Era fizic în acel spațiu, dar, absentă cumva. Nu neapărat într-un sens rău.
În cartier s-au schimbat câteva mesaje, niște priviri și s-au dat telefoane. Schimburi peste schimburi, bani, nimeni nu înțelegea nimic.
Sara era într-un apartament, habar nu avea cum s-a trezit acolo. De fapt, nici nu e sigură că era cu adevărat trează. Își petrecuse duminica prinsă în așternuturile alea și deși era singură în apartament, în patul ăla ea era cu un el și avea senzația că își petrece orele cu omul ăla. Ce fel de rămas bun fusese ăla?
L-a purtat cu ea în baia aia tropicală, ceva spumant cu petale de …?! Purta conversații cu… Ce?! Sau cine?!
Sara caută să nege cumva existența unor anumite treburi, deși mulți caută să facă asta, unele persoane fug de ele sau nu le observă- intenționat.
Neagă pentru că neagă și el. Deși Sarei i s-a părut că și el s-a întrebat. N-a acordat prea multă atenție- cel puțin nu de față cu el. A stat ea să rumege informația și să o întoarcă pe toate părțile, până și-a testat o teorie. Și a testat-o cu succes.
Cel mai bun prieten al Sarei a spus că și ea știe răspunsul la fel de bine și că nu are sens să se comporte ca în școala generală. Totuși, Sara exact asta a făcut. A fugit, pur și simplu.
Că a fugit de ce se întâmpla între ea și tipul ăla- sau de ce nu s-a întâmplat- sau că fugea chiar de ea, habar nu am.
Cert este că era vară și Sara era la răscruce de drumuri, între încă un an sălbatic sau restaurarea seriozității și bla bla ului acela pe care îl voiau oamenii de la ea- să fie o fată cuminte, serioasă etc..

Sara s-a hotărât că nu dă doi bani pe chestiile alea și că ea nu se identifică cu standardele societății responsabile. Încă.
Îi surâde ideea, dar, Sara a admis că ei îi plac “vagabonzii”. Și a admis că ea nu se va schimba curând doar ca să obțină ceva sau pe cineva. Și că dacă la 5 dimineața ar primi un mesaj cu hai să plecâm în lume, exact așa, ar face-o și nu s-ar uita înapoi. Inițial a vrut să își abandoneze toate lucrurile în garsonieră, însă, părea puțin prea rupt din filme și un pic prea rebel chiar și pentru ea. Îi plac lucrurile ei.
A vrut să organizeze o vânzare în grădina blocului și cu banii obținuți să pună bazele unei… vieți noi.

Sara și mama ei au avut o relație super dificilă. Cert este că Sara își dorea mult ca mama ei să își revină și teoretic cam toată lumea i-a spus să-și ia gândul. Mama Sarei este, în sfârșit, bine.
N-am mai văzut-o pe Sara fiind atât de fericită niciodată.

O vecină cu care Sara a copilărit a murit de supradoză. Cu un an înainte, mătușa Sarei s-a sinucis.

Fără acele două evenimente, Sara nu și-ar fi temperat problemele cu alcoolul și nici dorința aia tâmpită de a se face dispărută dramatic.
Voia doar o pauză de la toate lucrurile acelea. Nu voia să muncească, dacă mă întrebați pe mine, Sara voia o vară simplă.

Din petrecere în petrecere, oraș în oraș, oameni, niște somn pe plajă. Topless.

Fără să-i pese de nimic. Pe banii altora. Pe o motocicletă. Sex într-un vagon privat dintr-un tren. Și niște șampanie într-o limuzină. Apoi un zbor cu avionul, destinație necunoscută.

Cecuri semnate. Depravare totală. Distracție maximă. Lejer, de vară. Ochelari de soare și ulei de măsline.

Mojito nelimitat.

Cred că Sara vrea să se trezească după sezonul estival. Nu dă semne de fată cuminte.

Mamă-sa și sora mamă-sii zâmbesc. Se întreabă dacă să îi acorde permisiunea sau dacă să privească în altă parte atunci când gagica o să facă, exact ca întotdeauna, tot ce vrea și cum vrea.

sursa foto: https://ro.pinterest.com/

Stătea pe canapea, cu o față pe care puteai citi nepăsarea și ignoranța dusă la cote înalte. Își făcuse un coc, purta un tricou alb, larg și lung și lenjerie din bumbac. Sarei chiar nu îi păsa de nimic.

În fine, îi păsa de lucrurile care îi asigurau existența- munca șamd.- dar, trata situațiile cu o detașare deosebită. Ajunsese la concluzia că mulți dintre bărbați sunt pierdere de timp. Nu era despre aceia asumați, gentili, care tratau o femeie cu respect și altele. Era vorba despre aceia temporari, imaturi, uneori nesimțiți, care se comportau ca și cum li se cuvine ceva, care te făceau să te îndrăgostești și apoi te lăsau sau care te înjurau după ce le refuzai avansurile.

Se întreba dacă este ceva în neregulă cu ea sau cu ei. Avusese un fel de conflict cu privire la societate, valori și altele. A respirat ușurată. Mnu era nimic în neregulă cu aproape nimeni, atât doar că fusese ea naivă și permisivă.

După ultima dezamăgire (m***) pe care Sara o primise, hotărâse să nu îi mai pese de părerile oamenilor și să primească îndrumări doar atunci când le cerea. Și doar de la cine le cerea.

Așa că și-a luat “whore season”. Gagica a instalat și dezinstalat Tinder mai des decât își dezinfectează personalul de la Mega Image mâinile. Dădea 5 aprecieri, primea 10 mesaje, răspundea și apoi îl dezinstala. 2/3 experiențe au fost superbe și una mai puțin, dar, aceea a fost prima și să spunem că nu se pune la socoteală.

Celelalte două au fost super plăcute și mnu s-au lăsat cu experiențe intime. Una a rezultat într-o amiciție de lungă durată, cineva pe care te poți baza când apar norii pe cerul vieții. Cealaltă într-o plimbare cu scooter-ul, o vizită în Grădina Botanică și Sara suspinând lung după parfumul și cămașa lui, așteptând să treacă instant 3 săptămâni și să se întoarcă tipul în oraș. Și-au mai dat câteva mesaje și pare promițător începutul.

Pentru un moment, s-a gândit că ceva sau cineva o va scoate din jocul “marchează la poartă”. Într-un moment era într-o relație și tot primea diferite mesaje, în care bărbații îi cereau diverse sau se dădeau la ea. Unii erau căsătoriți. Sara se simțea ca un bun de consum. La pachet venea și o aversitate față de aceste tipologii de oameni.

În fața ei avea un fel de meniu. Hm. Ce aș vrea? Să fiu prietena cu beneficii? Mnu… Mulțumesc. Been there, done that. Merit mai mult. Să fiu amanta vreunuia? Respectată, cu alte tipuri de beneficii și eventual cu mesaje de amenințare din partea soției îndurerate? Mnici asta nu-i pentru mine, să facă cine poate. Să devin soția cuminte a cuiva, în postura de semi-întreținută și cu o fișă a postului destul de bine delimitată- îngrijit casă, îngrijit copii, dacă așa spune el, așa face ea, adusă la evenimente la care nu ar vrea neapărat să fie? M… Să spunem că rolul de soție îi surâde, dar, mnu acum și mnu așa. A dat amânare, ca la alarma deșteptătoare.

Normal că își dorește, dar, ea mnu prea este fan căsătorii tradiționale și ar prefera ceva mai discret, fără plicuri “in your face” și dramele standard, “cine cu cine stă la masă”.

Plus că, înainte de asta, vrea să fie curtată și să simtă cu adevărat “da”, atunci când îl spune. Fără prea multe îndoieli.

Aproape că aș spune că fetei ăsteia nu-i convine nimic. Apoi mă gândesc mai bine și îmi dau seama că știe ce vrea și că, în cazul în care nu găsește exact ce are nevoie, o să ia ce e aproape de.

Sara mnu avea mari pretenții, având în vedere că știa că este și ea un pic “damaged”. Totuși, își făcea o evaluare destul de obiectivă. Era o gagică… Relativ normală, care se întreținuse aproape singură de la 16 ani, singură, cu adevărat de la 20 (ignorând micile împrumuturi returnate sau în curs de, că, mna, se întâmplă). Învățase destul de mult și era perspicace, în ciuda micilor ei rebeliuni, când chiulea de la liceu sau nu își lua locul de muncă în super-serios sau când ieșea singură prin cluburi. Trecuse printr-o mini-depresie atunci când își pierduse… O parte din familie și avea nevoie să se “relaxeze” puțin.

Totuși, asculta muzică bună și era o prezență plăcută, mai ales că puteai discuta cu ușurință despre orice cu ea și înțelegea oamenii destul de bine.

Mnu aș vrea neapărat să menționez și că era aproape al dracului de sexy. Frumusețea vine cu un preț și ea o știa. Totuși, uneori, era furioasă că oamenii o subestimau sau vedeau doar un corp frumos cu o față bună și un păr ok. Ea știa că este mai mult de atât, chiar, dacă, superficial vorbind, inițial este vorba doar despre aspect.

Când Sara a observat că tipele isterice și posesive au relații, s-a gândit că poate abordează ea greșit problema. La un moment dat a făcut un fel de casting, mi s-a părut amuzant.

Sara știa că poate și ea să fie isterică și posesivă. Zâmbea aproape meschin când se gândea la vremurile acelea. Totuși, mnu voia să revină la vremurile acelea. I se părea un comportament pueril și considera că are alte priorități, altele decât să îi trimită unuia mesaj din 4 în 4 minute și să se ascundă după mașini, expediție FBI, să vadă cu cine sau dacă și-o trage X în noaptea respectivă. Era destul de bine cu ea, îi plăcea să citească, să se întâlnească cu oamenii ei, să bea un vin bun și să asculte muzică, să facă puțin sport acasă sau să lucreze- treaba asta cu lucratul era o semi-dependență și stima ei de sine creștea considerabil atunci când știa că poate discuta de la egal la egal sau că ea mnu depinde de relația respectivă ca să supraviețuiască.

Apăreau și bărbați care erau intimidați de ea. Evit să scriu despre ei, deși, era interesant pentru ea.

Sara mnu mai era pentru aproape oricine (nici înainte nu fusese, dar, mnici nu îi alesese prea bine).

Problemele emoționale ale Sarei cauzau tot felul de alte drame în viața ei. Mnu pot să spun că alți oameni o duceau mai bine.

Sara devenise disponibil indisponibilă. Până și pentru oamenii apropiați. Mnu știam dacă înseamnă puncte puncte puncte sau semnul întrebării.

Aproape că era să plece din oraș.

Devenea îngrijorător.

Aniversările Sarei nu erau mare scofală, nici pentru ea și nici pentru familia ei. Sara era oarecum bucuroasă, dar, bucuria ei era ezitantă. Nu se simțea în niciun fel atunci când era “sărbătorita”.

În general, Alexandra, mătușa ei, se preocupa cel mai mult de petrecerile Sarei. Bunicul Sarei era destul de încântat și se întreba în fiecare an ce îi poate oferi Sarei- uneori bani (mergeau la librărie împreună și el se mândrea cu treaba asta- alte fete de vârsta Sarei își cumpărau păpuși și haine), alteori o ducea la Mc sau în parcul Izvor. R., bunica Sarei, o făcea aproape întotdeauna să plângă pe Sara de ziua ei. O iubea, totuși. În felul ei…

Fata asta nu prea punea întrebări. Tăcerea ei meditativă îi făcea pe cei din familie să nu insiste nici ei. Era curioasă, dar, în alte privințe. Lua lucrurile așa cum îi erau prezentate.

Mama Sarei participase la o singură aniversare din viața fiicei ei- când fătuca a împlinit opt ani. Sara a apreciat.

În vinerea în care Sara s-a născut, piesa de pe locul 1 în topurile muzicale era Macarena (Bayside Boys Mix) – Los Del Rio. S-au petrecut mai multe evenimente interesante în acea zi.

Mulți oameni știu că apariția unui copil în familie îți schimbă viața, dar, nu rezolvă problemele existente.

Totuși, oamenii se uitau la copilul acesta de parcă venea cu promisiunea păcii, a unei lumi noi, ca și cum soarta lor depindea de… ea.

Până și bunică-su se întorsese din Rusia ca să își țină nepoata în brațe. Tatăl Sarei era interesant, dar, superficial și ciudat. Asta însemna, clar, că Alexandru era prezența masculină dominantă în familie.

Atât R., soția lui, cât și fiicele – Anca, Elena și Alexandra – au fost nemulțumite de venirea lui Alexandru în țară pentru acest… “eveniment”. Mințile lor rumegau și se gândeau doar cum trimitea R. scrisori și cărți poștale și Alexandru rămânea unde era (Cehoslovacia la vreme aceea, Libia sau Rusia).

Sara bănuia că ceva este diferit în legătură cu ea, dar, habar n-avea ce. Oamenii care o tratau brutal sau cu deosebită compasiune au pus-o pe gânduri.

Până i s-au confirmat bănuielile.

Dacă îți vine să crezi sau nu, a existat un moment în spațiul temporal în care… Timpul s-a oprit. În fine, exista cumva, dar, zilele erau expandate, nopțile nu aveau unitate de măsură, totuși, soarele și luna existau și vegheau pe rând, așa cum era și înainte. Singura diferență era că dacă întorceai o clepsidră, nisipul plutea în egală măsură și în sus și în jos. Se… petrecuse ceva.

Răsărise semiluna și era la baza cerului. Paralel ei, o singură stea.

Anca, Elena și Alexandra au știut că a venit momentul acela pentru care se pregăteau încă de când erau copii. Nu au vorbit, doar s-au întâlnit pe ponton, unde petreceau verile atunci când părinții lor, Alexandru și R. trăiau.

Ele nu aveau nevoie să discute prea mult. Le mai auzeai vorbind rar, probabil, să mențină aparențele față de ‘oamenii simpli’, așa cum le spunea R., mama lor, când erau mici.

“Nici în umbra voastră să nu aveți încredere.”

“Nu toată lumea are praf de stele în vene. Sunteți diferite. O să știți exact ce aveți de făcut. Nu vorbiți cu nimeni despre asta. Am trimis scrisorile. Ovidiu o să apară la timpul potrivit. Protejați-vă. Și luptați.”

Niciodată nu au înțeles care era problema mamei lor. La început li se părea amuzant și credeau că este un basm sau o poveste din generație în generație, un mit, până la aniversările fiecăreia, când mai descopereau câte ceva.

Inițial, Elena a crezut că este… Nebună. Se pregătea de școală și i se părea că o aude pe Anca (Anca era deja la școală pentru că era mai mare decât Elena și începea mai devreme orele), insistând să îi aducă și ei prânzul, pentru că l-a uitat. Și Elena a mers în bucătărie și a văzut că acolo erau ambele mese, pentru ea și pentru sora ei. Alexandra nu mergea încă la școală.

Anca a fost foarte amuzată de fața speriată și palidă a Elenei când aceasta din urmă i-a adus prânzul. A afirmat, râzând: “se pare că m-ai auzit!”

Elena a deschis ochii larg și a privit-o terifiată. În ziua aceea a stat doar în bancă și nu a vorbit cu nimeni. A ajuns acasă, și-a trântit ghiozdanul și pe un ton grav i-a spus mamei sale că au de discutat.

Mama ei a spus că știe despre ce este vorba.

În altă zi, Alexandra simțea că ceva este în neregulă și într-adevăr, Elena urma să pățească ceva ce avea să îi schimbe viața, cel puțin o bună parte din ea.

Nimic din ce se întâmpla nu avea o explicație logică pentru ele, iar faptul că mama lor nu le oferea prea multe detalii le făcea doar să fie mai introvertite și separate de… restul lumii.

Într-o zi, două tipe de la școală au devenit violente cu Elena. Elena nu s-a prea putut apăra fizic, însă, furia pe care o simțea și intensitatea tuturor emoțiilor au… Generat ceva. Sau, cel puțin așa credem, pentru că până la finalul zilei, ambele colege ale Elenei erau în situații critice- una căzuse din copac, de la o distanță destul de mare de pământ; cealaltă se juca în curte cu un cal și a fost lovită de copitele acestuia.

Elena a fost și meschin de fericită și teribil de uimită de ce s-a întamplat. Mama ei i-a spus că este nevoie să învețe să controleze… Totul, așa cum fac surorile ei, altfel, este capabilă să… Facă lucruri pe care nu ar vrea neapărat să le facă.

Petreceau sfârșiturile de săptămână pe ponton, învățând lucururi despre ele, se șicanau, uneori se manifestau destul de puternic și apăreau, doar în zona respectivă, rafale de vânt, nori, până apărea Alexandru, tatăl lor. Nu le făcea observație, doar le privea tăcut și ridica o sprânceană, iar ele știau că au întrecut limita și se linișteau. Cerul devenea un pic mai senin.

Au trecut ani de atunci, ani în care au învățat tot felul de lucuri. La școală, uneori, fetele mai priveau câte o privire suspicioasă, asta pentru că, uneori, ele aveau o plăcere din a genera situații doar ca să se întrebe oamenii. Mama lor le-a spus că dacă mai folosesc greșit toate acele abilități vor da de belea.

Cum se întâmplă în general, a avut loc și o răzvrătire, un fel de război în familia lor, în care fetele nu s-au mai înțeles între ele, se săturaseră de toată incertitudinea, de “nu acum”, “nu așa”, Alexandru a intervenit și le-a interzis să mai folosească legătura dintre ele, împreună cu toate celelalte capacități despre care voi scrie pe parcurs. Înainte să plece din țară, Alexandru s-a supărat foarte tare și pe R., pentru că, în viziunea lui, era sarcina ei să țină sub control partea “mistică”/ “extrasenzorială” fetelor.

Ele, însă, erau femei în devenire. Și… Uneori, femeile sunt mai… vulcanice.

Toate acestea se petreceau când timpul era așa cum îl știm. Tot atunci, în acel episod de familie, când drumurile s-au separat, cel puțin temporar sau ipotetic- Alexandru pleacă de lângă R., Anca primește un post în învățământ în afara orașului, Elena și Alexandra se angajează, dar, rămân în oraș cu mama lor- apare… Sara.